Psihologie
Cum ceri feedback sincer despre tine de la cei care te cunosc

Există o parte din tine pe care oamenii din jurul tău o văd clar și tu nu o vezi deloc.
E felul în care te aperi când te simți criticat, tonul pe care îl iei când ești obosit, momentul în care te retragi dintr-o conversație fără să bagi de seamă, lucrurile pe care le promiți și nu le faci. Cei apropiați le-au observat de zeci de ori. Tu nu le-ai văzut niciodată, pentru că nimeni nu se poate privi din afară.
Iar ei tac. Nu au rea intenție, doar că lucrurile astea nu se spun nesolicitat. Oamenii care țin la tine te menajează automat, iar menajarea aia e exact ce te ține pe loc.
Singura cale de a afla ce e acolo este să întrebi. Direct, în scris, și cerând explicit să nu fii menajat.
Eu fac asta o dată pe an. E printre cele mai utile lucruri pe care le fac pentru mine, iar mai jos ai și textul exact pe care îl trimit.
Quick Read
- Fiecare avem o zonă despre noi pe care ceilalți o văd clar și noi nu o vedem deloc, iar în psihologie se numește pata oarbă
- Partea aia conține de obicei lucruri pe care le respingem la alții, ceea ce le face și mai greu de recunoscut la noi
- Cel mai simplu mod de a o vedea este să ceri direct feedback de la oamenii care te cunosc bine, cu condiția să le ceri să fie sinceri și să nu te menajeze
- Eu fac asta o dată pe an, maximum o dată la doi ani, prin email sau prin scrisoare, iar mai jos ai textul exact pe care îl folosesc
- Ce primești nu se ia ca adevăr absolut. Se caută tiparele, adică lucrurile pe care le spun mai mulți oameni independent unul de altul
- Rezultatul îți dă o hartă, ce să explorezi mai departe, ce să citești, ce să lucrezi singur sau cu un specialist
Pata oarbă și partea din tine pe care nu o vezi
Sunt lucruri despre tine pe care le știi și le știu și ceilalți. Sunt lucruri pe care le știi doar tu și le ții pentru tine. Și mai e o categorie, cea interesantă, lucrurile pe care ceilalți le văd la tine clar și repetat, iar tu nu ai idee că există.
Acolo stau de obicei tiparele care te costă cel mai mult. Felul în care te aperi când te simți criticat, tonul pe care îl iei când ești obosit, momentul în care te retragi din conversație fără să îți dai seama, lucrurile pe care le promiți și nu le faci.
Există și un motiv pentru care partea asta rămâne ascunsă atât de bine. De obicei conține fix ceea ce nu ne place la noi, adică lucruri pe care le-am împins cât mai departe de imaginea pe care vrem să o avem despre noi. Iar dovada că sunt acolo e simplă și o poți verifica: gândește-te la trăsătura care te irită cel mai tare la alți oameni, aceea la care sari imediat. E foarte probabil să fie ceva ce nu accepți la tine.
Partea asta respinsă nu dispare pentru că nu ne uităm la ea. Continuă să lucreze, doar că pe ascuns, iar ceilalți o văd. Mai ales cei care stau aproape de tine de mult timp.
De ce fac asta o dată pe an
Este printre cele mai utile lucruri pe care le fac pentru dezvoltarea mea personală, iar costul e un email.
O dată pe an, uneori o dată la doi ani, trimit același mesaj către oamenii care mă cunosc bine și în care am încredere că îmi spun lucrurile pe față. Le cer două sau trei zone în care aș putea să mă îmbunătățesc, și le spun explicit să nu mă perie.
Partea asta contează mai mult decât pare. Dacă nu ceri sinceritate în mod expres, primești politețe. Oamenii care țin la tine te protejează automat, iar protecția aia e exact ce te împiedică să afli ceva nou. De aceea în text scrie negru pe alb că nu mă voi simți ofensat și că, cu cât e mai sincer, cu atât mă ajută mai mult.
Trimit pe email sau, dacă e cineva foarte apropiat, cer o scrisoare scrisă. Mai ales de la soț sau soție merită cerută în forma asta.
Textul exact pe care îl trimit
Îl poți copia ca atare și îl poți trimite mai departe. Singurul lucru pe care îl schimbi e numele destinatarului.
Hello,
Este extrem de important pentru mine, așa că apreciez sincer că îți dedici timpul pentru a-l citi (și, sper eu, pentru a-mi răspunde).
Acest mesaj ajunge doar la un grup restrâns de oameni care mă cunosc bine și în care am încredere că îmi vor oferi un feedback sincer despre punctele mele forte, dar mai ales despre zonele în care pot să mă îmbunătățesc.
Cred cu tărie că feedback-ul tău mă poate ajuta enorm să cresc și să mă dezvolt ca persoană. Simt că am nevoie de o perspectivă mai clară asupra modului în care mă percep oamenii care contează cel mai mult pentru mine. Dacă vreau să devin persoana care trebuie să fiu pentru a crea viața pe care mi-o doresc și pentru a contribui mai mult în jurul meu, am nevoie de acest feedback.
Așadar, tot ce îți cer este să îți iei câteva minute pentru a-mi scrie înapoi ce consideri că sunt cele mai importante 2-3 „zone de îmbunătățire" pentru mine. Dacă simți că ar fi de ajutor, poți adăuga și 2-3 „puncte forte" (opțional).
Te rog, nu îndulci răspunsul și nu te reține să îmi spui lucrurile așa cum le vezi tu. Nu mă voi simți ofensat de nimic din ceea ce împărtășești. Dimpotrivă, cu cât ești mai sincer, cu atât mai mult mă va ajuta să fac schimbări pozitive.
Dacă simți că ai mai multe lucruri de spus, nu te limita doar la 2-3 puncte, orice consideri că ar putea să îmi fie de folos, spune-mi deschis.
Îți las aici un mic format orientativ, dar poți răspunde cum vrei tu:
● 2-3 zone în care consideri că am nevoie de îmbunătățiri
● La ce abilitate crezi că sunt foarte priceput?
● Unde crezi că greșesc cel mai mult?
● Care crezi că ar fi o frică de-a mea? Ce crezi că evit?
● Bazându-te pe ceea ce știi despre mine, dacă ai fi în locul meu, ce ai schimba sau ai face mai bine/diferit?
● Ce crezi ca nu vad / inteleg despre mine si tu ai vazut sau ceilalti au observat?
● Dacă am juca „adevăr sau provocare", ce provocare mi-ai oferi? 😊
Poți răspunde în felul tău, fie scurt, fie detaliat, oricum ar fi, voi aprecia răspunsul tău și îl voi lua în considerare.
Ce faci cu răspunsurile
Aici se decide dacă exercițiul îți folosește sau doar te tulbură o săptămână.
Nu iei niciun răspuns ca adevăr absolut. Ce îți scrie cineva despre tine e perspectiva lui, filtrată prin relația pe care o aveți, prin ce a trăit el cu tine și prin propriile lui sensibilități. E o informație valoroasă și nu e un verdict.
Cauți tiparele. Aici e tot aurul. Dacă patru oameni care nu se cunosc între ei îți scriu independent același lucru, în cuvinte diferite, ai găsit ceva. Un singur om care spune ceva dur poate avea dreptate sau poate avea o zi proastă. Patru oameni care spun același lucru sunt o hartă.
Te uiți și la reacția ta, nu doar la conținut. Punctul la care ai sărit imediat cu o explicație în cap merită subliniat. Justificarea rapidă e de obicei semnul că textul a atins ceva real.
Transformi tiparele în direcții concrete. După ce le ai, știi ce ai de făcut mai departe. Ce merită explorat cu un terapeut sau cu un specialist. Ce poți lucra singur. Ce cărți să citești pe subiectul ăla. Ce curs are sens acum și nu peste trei ani. În loc să te dezvolți la întâmplare, ai o listă care vine din realitate, nu din ce ți se pare ție că îți lipsește.
Se poate folosi și inteligența artificială aici, dacă vrei. Îi dai răspunsurile primite și îi ceri să identifice temele care se repetă, fără să le îndulcească. E util mai ales când ai zece răspunsuri lungi și nu ai chef să le citești pe toate de trei ori.
Bonusul la care nu te aștepți
Exercițiul ăsta îți dă și altceva, în afară de informație.
Când ceri cuiva să îți spună sincer ce vede la tine, se întâmplă ceva în relația voastră. Omul simte că ai încredere în el suficient cât să îi ceri asta, iar asta schimbă conversația dintre voi pentru mult timp după. La mai multe dintre relațiile mele, mesajul ăsta a produs mai multă apropiere decât o mie de discuții obișnuite.
Iar pe tine te face mai complet. Nu în sensul frumos din cărți. În sensul că începi să ai acces la o parte din tine pe care înainte o știau doar ceilalți.
Un singur lucru de reținut
Nu poți repara ce nu vezi, iar ce nu vezi despre tine e văzut deja de oamenii din jurul tău.
Singurul lucru care lipsește e întrebarea.
Cui i-ai trimite mesajul ăsta astăzi, dacă ai ști sigur că îți răspunde sincer?
Etichete
FAQ
Întrebări frecvente
Ce este pata oarbă în psihologie?
Este zona din tine pe care ceilalți o observă clar și repetat, iar tu nu o vezi deloc din poziția în care stai. Acolo se află de obicei tiparele care te costă cel mai mult, cum ar fi felul în care te aperi când te simți criticat sau momentul în care te retragi dintr-o conversație fără să îți dai seama. Analogia cea mai apropiată e vocea înregistrată, care ți se pare greșită tocmai pentru că tu îți auzi vocea din interior, prin oasele capului.
Cum ceri feedback sincer fără ca oamenii să te menajeze?
Ceri sinceritatea explicit, în scris. Dacă nu o ceri, primești politețe, pentru că oamenii care țin la tine te protejează automat. În mesaj se scrie negru pe alb că nu te vei simți ofensat și că, cu cât răspunsul e mai direct, cu atât ajută mai mult. Se cer două sau trei zone de îmbunătățire, iar punctele forte rămân opționale.
Pe ce canal se trimite cererea de feedback?
Pe email, sau ca scrisoare scrisă de mână atunci când e vorba de cineva foarte apropiat, cum ar fi soțul sau soția. Formatul contează, pentru că un mesaj rapid primește un răspuns rapid, dat între două treburi, iar un email sau o scrisoare cere celuilalt să se așeze, iar când se așază scrie altceva.
Cât de des are sens să faci exercițiul ăsta?
O dată pe an, maximum o dată la doi ani. Mai des nu are sens, pentru că oamenii nu au ce observa nou într-un interval scurt, iar tu nu ai timp să lucrezi la ce ai aflat. Mai rar decât la doi ani și pierzi legătura cu schimbările reale din felul în care ești perceput.
Ce faci cu răspunsurile pe care le primești?
Nu le iei ca adevăr absolut, pentru că fiecare răspuns e filtrat prin relația voastră și prin sensibilitățile celui care scrie. Cauți tiparele, adică lucrurile pe care mai mulți oameni care nu se cunosc între ei ți le scriu independent. Te uiți și la reacția ta, pentru că punctul la care ai sărit imediat cu o justificare e de obicei cel care a atins ceva real. Iar la final transformi tiparele în direcții concrete, ce citești, ce curs faci, ce explorezi singur sau cu un specialist.


