De ce cuplurile care se înțeleg perfect nu mai fac sex

În primul rand vreau sa stabilim ca este cât se poate de normal dacă apar astfel situații.

Important este ce inveti din asta, oricum, este foarte posibil sa se intample în viitor... deci mai bine te informezi corect și ai strategiile bune încă de pe acum :-)

Cu cât te înțelegi mai bine cu partenerul, cu atât e mai probabil să nu mai faceți sex. Și nu, nu e o coincidență.

Știu că sună contraintuitiv... poate chiar deranjant. Pentru că toată lumea îți spune că o relație bună înseamnă comunicare, transparență, conexiune emoțională profundă. Și au dreptate doar că țeapă.. nimeni nu menționează prețul pe care îl plătești pentru asta în dormitor.

Paradoxul pe care nimeni nu ți-l explică

Hai să iti explic tipar pe care l-am observat în o grămadă de cupluri. Adrian și Ioana vin in terapie după doi ani de relație. Primele șase luni au fost exact ce îți imaginezi: efervescență, chimie, sex spontan. Apoi s-au mutat împreună. Au învățat să comunice. S-au deschis emoțional unul față de celălalt. Si totusi amândoi spun: "Iubesc cu adevărat. Nu facem sex."

Paradoxal, dar exact lucrurile care fac posibilă o intimitate emoțională de calitate nu fac posibil și sexul de calitate. Familiaritatea, transparența, previzibilitatea, siguranța.. toate astea sunt fundația unei relații sănătoase. Și toate sunt, simultan, antimateria dorinței sexuale.

Am fost informați greșiti de tot felul de cărti de self help și personal development. Cum că intimitatea emoțională sporită duce automat la o viață sexuală mai bună.

Ce să mai.. intimitatea și dorința nu merg chiar mana in mana..

Mecanismul din spatele morții lente a dorinței

Și acum îți explici de ce cuplurile acelea "perfecte" din jurul tău, cele care termină propozițiile unul altuia și postează despre "partenerul meu e cel mai bun prieten al meu", arată uneori o oboseală subtilă în privire.

Dorința are nevoie de un spațiu între. Când doi oameni fuzionează, când devin "noi" într-un mod atât de complet încât granițele individuale dispar, nu mai au cu cine stabili o legătură erotică.

Nu poți dori ceea ce ai deja. Nu poți tânji după cineva care e permanent disponibil, complet cunoscut, total previzibil.

Problema e că noi ne comportăm ca și cum l-am descifrat complet. Renunțăm la prietenii separați. Abandonăm hobby-urile care erau doar ale noastre. Începem să gândim la plural permanent. "Noi nu mâncăm gluten." "Nouă nu ne place filmul ăla." Și într-o zi te trezești că persoana din fața ta e o extensie a ta. O cunoști atât de bine încât nu mai ai ce descoperi.

Iar fără descoperire, erotismul nu are oxigen.

Hai să mai luăm și un caz fericit: căsătoriți de ani buni, relație caldă, stabilă. Dorința sexuală aproape inexistentă. Într-o seară, ea ajunge la o petrecere unde el vorbea deja cu un grup de colegi. Nu a mers direct la el. L-a privit de la distanță. L-a observat cum gesticulează, cum râde, cum ocupă spațiu într-un mod pe care ea nu-l mai vedea de mult. "L-am privit ca și cum nu știam nimic din toate acestea și am fost atrasă de el la fel ca la început."

Momentul în care l-a văzut separat de ea a fost momentul în care dorința a reapărut. Proust scria că "adevărata călătorie de descoperire nu constă în căutarea unor peisaje noi, ci în a privi cu alți ochi." Ea nu a descoperit un iubit nou. A redescoperit distanța dintre ei. Și în distanța aia, dorința avea din nou loc să respire.

De ce grija ta excesivă îi omoară libidoul (și pe al tău)

Al treilea mecanism e poate cel mai inconfortabil. Excitarea sexuală necesită capacitatea de a nu-ți face griji. Citește din nou propoziția asta :-)

Sexul bun cere un grad de egoism sănătos. Capacitatea de a te abandona plăcerii fără să monitorizezi constant experiența celuilalt. Fără să te întrebi dacă partenerul e confortabil, dacă faci suficient, dacă faci corect.

Și asa apar o grămadă de probleme. Relația cu ea e profundă, plină de respect reciproc. Dar în pat, el e paralizat de grijă. "Voi termina prea devreme? Va avea orgasm? Sunt suficient de prezent?" Fiecare întrebare e un act de generozitate care, paradoxal, ucide exact lucrul pe care încearcă să-l producă. El a transformat sexul într-o zonă a performanței și a datoriei. Abia când a învățat să preia controlul într-un mod mai egoist, abia când a încetat să se mai gândească obsesiv la experiența ei, dorința s-a reaprins. La amândoi.

Știu că nu îți spun nimic nou când zic că overthinking-ul e toxic. Dar poate nu te-ai gândit că overthinking-ul emoțional în relație, acea grijă constantă față de ce simte celălalt, e același mecanism care îți sabotează viața sexuală.

Ce faci concret pentru a reintroduce distanța sănătoasă

Nu am de gând să-ți dau o listă cu "5 trucuri pentru o relatie mai bună." Dar sunt câteva principii care funcționează, și funcționează tocmai pentru că respectă mecanismul real al dorinței.

Nu vorbim despre distanțare emoțională. Nu vorbim despre jocuri sau manipulare. Vorbim despre reconstruirea unui spațiu individual autentic în interiorul relației.

Observă-ți partenerul din afara relației. Mergi la un eveniment unde partenerul tău e în elementul lui. Nu interacționa imediat. Privește-l cum vorbește cu alții, cum se mișcă, cum ocupă spațiu fără tine. Nu te grăbi să te apropii, explorează din nou, joacă-te. Ia spațiu din nou ca să poți vedea din afara, nu din inauntru.

Identifică grija. Întreabă-te sincer: în pat, cât la sută din atenția ta e pe propria plăcere și cât e pe monitorizarea partenerului? Dacă răspunsul e dezechilibrat masiv spre celălalt, ai transformat sexul într-un act de serviciu.

Reintroduci misterul prin separare deliberată. Nu mă refer la trucuri ieftine. Mă refer la activități, spații, experiențe pe care le ai doar tu. Prieteni pe care partenerul tău nu-i cunoaște bine. Proiecte în care ești doar tu. Ai un hobby care e doar al tău? Prieteni cu care ieși fără partener? Un spațiu mental unde celălalt nu intră?

Dacă nu, ai eliminat exact ingredientul care face dorința posibilă. Nu e vorba de secrete. E vorba de a avea o identitate suficient de bogată încât partenerul tău să aibă mereu ceva nou de descoperit la tine.

Fiecare bucată de identitate separată pe care o recâștigi e un metru pătrat în care dorința poate reapărea. Distanta poate produce calitate. Dă cantitatea pe calitate introducând spațiu necesar..

Renunță la iluzia că mai multă comunicare rezolvă totul. Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru viața ta sexuală e să nu mai vorbești despre ea. Să nu mai analizezi. Să lași un pic de necunoscut acolo este benefic.

Dacă îți iubești partenerul atât de mult încât ai eliminat orice spațiu între voi, întreabă-te sincer: ce ai pierdut de fapt?

Nu trebuie să repari relația. Poate trebuie doar să reintroduci puțină distanță în ea.