Cu ce probleme vin oamenii la psihoterapie?
Patru situații frecvente cu care vin oamenii la mine sunt atacurile de panică apărute la muncă, procrastinarea chiar și cu proiecte bune, aceleași certuri în cuplu an după an și epuizarea după ani de muncă fără pauză, care blochează deciziile. În spatele lor am găsit perfecționism construit în copilărie, frica de a fi judecat, tipare din familiile de origine și o identitate contopită cu firma.
Ce era în spatele atacurilor de panică de la muncă?
Andrei, 34 ani, software developer într-o companie multinațională
A venit cu
„Am avut primul atac de panică în mijlocul unei ședințe cu clientul, am crezut că fac infarct. De atunci mă trezesc cu inima bătând și mi-e frică să nu se repete.”
Am identificat
Un perfecționism construit în copilărie pe lângă un tată extrem de critic. Ajunsese să funcționeze cu motorul turat la maximum non-stop și corpul lui spunea stop prin atacul de panică.
Cum am lucrat
Am început prin a înțelege ce semnalează corpul lui și am setat obiective clare pe ce vrea să schimbe în relația cu munca. Apoi am mers la rădăcină, la modul în care a învățat că valoarea lui depinde de performanță, și am lucrat acolo unde durea cu adevărat. În ultima fază a ajuns să se simtă suficient de bun așa cum este, fără să mai aibă nevoie să dovedească ceva.
După proces
Atacurile de panică au dispărut complet după patru luni, iar el lucrează acum cu un ritm sustenabil și a învățat să spună nu fără vinovăție.
De ce un antreprenor epuizat nu mai putea lua decizii?
Radu, 47 ani, antreprenor cu o firmă de 80 de oameni
A venit cu
„Am construit firma de la zero, am ajuns unde voiam, dar de un an nu mai pot lua decizii. Amân, deleg prost, mă enervez pe oameni și apoi îmi cer scuze. Echipa simte că nu mai sunt eu.”
Am identificat
Era epuizat după zece ani fără pauză. Sub epuizare, se simțea pierdut pentru că identitatea lui era complet contopită cu firma. Nu mai știa cine este când nu rezolvă probleme.
Cum am lucrat
Am început prin a separa epuizarea acută de blocajul de fond. A ieșit la suprafață un tipar ascuns: se sabota singur ca să rămână mereu indispensabil în firmă, întreținea problemele neconștient pentru că, dacă firma ar fi mers fără el, ar fi trebuit să se confrunte cu o întrebare cu totul diferită pe care o evita de ani de zile. Acolo am lucrat, în zona evitată.
După proces
A restructurat compania cu un director general sub el, ia decizii din claritate și are pentru prima dată un weekend pe care nu îl petrece răspunzând la mailuri.
Ce era în spatele procrastinării și a nopților pierdute?
Cristina, 29 ani, copywriter freelancer
A venit cu
„Am proiecte bune, am clienți care mă așteaptă, dar mă trezesc seara că am pierdut ziua pe Instagram și apoi rămân până la 3 noaptea să recuperez. Mă urăsc pentru asta.”
Am identificat
În spatele procrastinării era o frică profundă de a fi judecată dacă livrează ceva imperfect. Evita munca pentru că munca însemna riscul de a nu fi suficient de bună.
Cum am lucrat
Am început prin a desface mecanismul, ce simțea exact în momentul în care deschidea documentul gol și ce evita prin scroll. Apoi am mers înapoi la momentele timpurii când a învățat că greșeala înseamnă rușine, și am procesat acolo. În paralel și-a făcut un program clar pe care îl respectă chiar și în zilele când nu are chef.
După proces
Își termină proiectele cu două zile înainte de deadline și seara are timp să citească, ceva ce nu mai făcuse de trei ani.
Ce era în spatele acelorași certuri din cuplu?
Ioana, 38 ani, manager HR într-o multinațională
A venit cu
„Suntem împreună de zece ani, avem un copil, dar ne certăm pe aceleași lucruri ca acum cinci ani. Mă simt singură lângă el și nu mai știu dacă mai vreau să rămân.”
Am identificat
Amândoi reactivau în relație tipare din familiile de origine. Ea se închidea ca mama ei, el devenea distant ca tatăl lui, și fiecare credea că celălalt e problema.
Cum am lucrat
Am început cu ea individual ca să clarifice ce vrea cu adevărat, apoi am explorat dinamica repetitivă din relație și ce o întreținea, fără să căutăm un vinovat. A urmat munca pe rănile vechi care se reactivau în fiecare ceartă.
După proces
Au ales să rămână împreună, dar într-un mod diferit, comunică despre nevoi reale și nu mai escaladează aceleași certuri săptămânal.
Ce au în comun aceste situații?
În fiecare caz, problema cu care a venit omul era un semnal, iar cauza stătea mai adânc: un perfecționism învățat lângă un părinte critic, frica de a greși, tipare aduse din familia de origine sau o identitate contopită cu munca.
De aceea procesul urmează aceleași trei faze. Identificăm semnalele și setăm obiective, lucrăm pe cauzele din spatele semnalelor, iar la final beneficiile se instalează și închidem procesul. Scopul e să pleci cu instrumentele tale și să continui singur.
Întrebări frecvente
Sunt cazuri reale?
Da, sunt cazuri reale anonimizate. Numele și unele detalii sunt schimbate ca să protejez confidențialitatea, dar problemele și parcursul sunt reale.
Situația mea nu seamănă cu niciuna. Are sens să te contactez?
Da. Cei mai mulți clienți cu care lucrez vin pentru blocaje funcționale, autosabotaj, anxietate moderată sau dificultăți în relații, iar pe lângă ele lucrez și pe depresie, traumă și tipare profunde. Scrie-mi și te sun personal în maxim 12 ore, pentru o conversație scurtă în care îți spun concret cum te pot ajuta.
Cât durează procesul?
Depinde de cazul tău. La prima sesiune îți pot da o orientare aproximativă, iar răspunsul real îl găsim împreună pe parcurs, în funcție de cum evoluează procesul și cât de adânc mergem cu lucrurile.