Cu cât sunt mai inteligenți oamenii, cu atât pot greși mai tare. Îți explic motivul din spate

Unde se încurcă oamenii de fiecare dată când ajung să aibă neînțelegeri și conflicte? Fie că vorbim despre parteneriate de business, despre relații profesionale sau despre cuplu, funcționăm cam la fel.

Și cu cât suntem mai inteligenți, cu atât ne e mai greu să ne schimbăm părerea.

Știu că sună contraintuitiv. Te-ai aștepta ca inteligența să te ajute să vezi mai clar, să procesezi informația mai bine, să ajungi la concluzii mai corecte.

De ce inteligența îți apără greșeala

Inteligența îți dă instrumente foarte sofisticate ca să construiești argumente coerente pentru o poziție pe care ai luat-o deja. Practic, cu cât ești mai deștept, cu atât ești mai bun la a-ți justifica o credință greșită. Creierul tău nu lucrează ca un judecător imparțial, ci mai degrabă ca un avocat foarte priceput care a fost deja angajat de una dintre părți.

Și asta e o problemă reală, pentru că antreprenorii cu care lucrez sunt aproape toți oameni inteligenți. Ceea ce înseamnă că atunci când greșesc, greșesc cu convingere și cu argumente.

Aici e partea pe care o ratează cei mai mulți. Pentru că argumentele sună bine, nimeni din jurul lor nu-i mai contrazice. Echipa se aliniază, partenerul cedează sau pleacă, iar omul rămâne convins că a avut dreptate. Semnalul care l-ar fi corectat nu mai ajunge niciodată la el.

Amândoi au dreptate, doar că nu despre același lucru

Un motiv pentru care se întâmplă asta e că atunci când discuți cu cineva care vede lucrurile diferit, de cele mai multe ori vorbiți pe axe complet diferite fără să vă dați seama. Unul vorbește despre inovație, celălalt despre sustenabilitate financiară. Unul vorbește despre grijă față de oameni, celălalt despre corectitudine bugetară. Și amândoi au dreptate pe axa lor.

Săptămâna trecută am avut o sesiune cu un antreprenor care conduce o companie de câteva zeci de oameni. Foarte bun pe zona lui, creștere frumoasă, echipă solidă, și cu un conflict cu partenerul de business care dura de luni bune.

Mi-a explicat situația vreo 20 de minute. Clar, articulat, cu argumente bune. La final mi-a zis că nu înțelege cum de celălalt nu vede că el are dreptate.

I-am pus o singură întrebare: de ce crezi că are dreptate el?

S-a uitat la mine ca și cum l-aș fi întrebat ceva în japoneză.

Când am pus pe masă valorile fiecăruia, ale lui și ale cofondatorului, s-a văzut imediat ce se întâmpla. El argumenta pe axa creșterii. Cofondatorul argumenta pe axa stabilității. Erau amândoi raționali, amândoi articulați, amândoi cu intenții bune. Doar că vorbeau limbi diferite și fiecare era convins că celălalt nu înțelege.

În momentul în care pui asta pe masă, conversația se schimbă complet. Nu mai e o discuție despre cine e deștept și cine e prost, ci despre doi oameni care prioritizează diferit. Și din punctul ăsta poți lucra.

Testul care îți arată dacă mai ai o opinie

Există un test foarte simplu pe care îl folosesc uneori cu clienții și care funcționează la fel de bine și în viața personală.

Întreabă-te: ce ar trebui să aflu ca să-mi schimb părerea pe subiectul ăsta?

Dacă răspunsul tău sincer e că nimic nu ți-ar schimba părerea, indiferent ce ți-ar arăta cineva, atunci ce ai acolo a încetat să fie o opinie și a devenit o ideologie. Și o ideologie nu te ajută să gândești, te ajută să eviți gânditul. Te atașezi emoțional de o concluzie și de acolo încolo o aperi, nu o mai verifici.

Când o preferință devine identitate, orice informație contrară devine un atac personal.

Exercițiul: cum îți testezi propria poziție

Hai să facem un exercițiu, pentru că vreau să rămâi cu ceva practic, nu doar cu o idee interesantă.

Gândește-te la o persoană cu care ai un dezacord acum. Poate fi partenerul de business, poate fi soțul sau soția, poate fi un prieten cu care nu mai vorbiți la fel de bine de ceva vreme.

Pasul 1. Pune un scor de la 0 la 100 pe poziția ta. Și fii sincer. Nu ești la 100 și celălalt la 0. Probabil ești undeva la 65 sau 72, iar el e undeva la 30 sau 40. Deja conversația se schimbă când realizezi că nu e alb-negru.

Pasul 2. Întreabă-te serios de ce are dreptate celălalt. Aici e important să nu aluneci spre varianta ușoară, adică de ce crede el ce crede, pentru că asta se rezolvă rapid cu eticheta de încăpățânat sau cu ideea că nu vede mai departe. Întrebarea reală e de ce are efectiv dreptate. Pune vocea lui în capul tău și argumentează pentru el, ca și cum ai fi plătit să o faci bine.

Pe mine exercițiul ăsta m-a ajutat enorm, și cu clienți, și în viața personală. Pentru că de fiecare dată când l-am făcut onest, am descoperit că celălalt avea un punct valid pe care eu îl ignoram. Nu tot ce spunea era corect. Dar avea o bucată de adevăr pe care eu o respingeam doar pentru că venea de la el.

Antreprenorul l-a făcut în sesiune. I-a luat vreo 5 minute de tăcere, ceea ce pentru el era enorm. Și apoi mi-a zis: ok, cred că înțeleg de ce insistă atât pe stabilitate. În business-ul lui anterior pierduse o sumă foarte mare de bani în urma unei decizii riscante.

Asta nu înseamnă că el avea dreptate și cofondatorul greșea. Înseamnă că amândoi aveau motive reale, doar că niciunul nu se oprise să le vadă pe ale celuilalt.

Curajul de a-ți schimba părerea e subestimat. Și începe cu ceva mic: acceptă că s-ar putea să nu ai toată imaginea.

Dacă n-ai dat încă play pe videoul de sus, acolo găsești aceeași idee spusă dintr-o suflare. Uneori se așază altfel când o auzi decât când o citești.

Gândește-te la asta.