Gândurile intruzive: ce sunt, de ce apar și ce faci cu ele

Ai condus vreodată liniștit și ți-a trecut brusc prin cap că ai putea trage frâna de mână? Sau poate ai stat seara în pat, gata să adormi, și ți-au apărut în minte niște imagini la care nu te-ai gândit tu.

Dacă da, nu ai nimic. Aproape toți oamenii trec prin asta, doar că nu vorbește nimeni despre ele, de frică să nu fie catalogat drept nebun. Se numesc gânduri intruzive, iar mai jos îți spun ce sunt, de ce apar și ce ai de făcut cu ele. Dacă preferi să asculți, ai tot materialul și în video.

Ce sunt gândurile intruzive

Gândurile intruzive sunt gânduri, imagini sau cuvinte care apar în mintea noastră dintr-odată. Se numesc intruzive pentru că nu sunt provocate de noi, de gândirea noastră. Nu ne-am propus să ne gândim la ele, apar pur și simplu, din senin și neinvitate.

De regulă ne sperie, fie pentru că nu pleacă, fie pentru că ne surprind prin conținut. Câteva exemple:

• Ești în mașină, conduci liniștit și apare gândul că pierzi controlul.

• Ești acasă, înainte să adormi, și apar imagini cu demoni sau monștri.

• Îți trece prin minte gândul de a face rău cuiva, deși e clar că asta nu e nici pe departe intenția ta.

De ce tocmai eu?

Asta e prima întrebare pe care și-o pune toată lumea, iar răspunsul e că nu ești doar tu. Aproape toți oamenii raportează că au gânduri intruzive. Fenomenul e mult mai frecvent decât își imaginează oricine și are nevoie doar să fie înțeles.

E adevărat că apar mai des sau mai intens la oamenii cu un grad mai ridicat de anxietate și la cei cu o personalitate apropiată de zona obsesiv-compulsivă. Le poți avea însă și fără să faci parte din vreuna dintre categoriile astea.

Cum opresc gândurile intruzive?

A doua întrebare e cum le oprești, și aici trebuie să fiu direct cu tine: nu le poți face să dispară. Nu există un buton pe care îl apeși și pleacă imediat, ca prin magie.

Poți face totuși ceva și ai două variante. În prima, le faci mai puțin înfricoșătoare, până ajung să vină și să plece fără să-ți mai perturbe viața. În a doua, înțelegi de ce vin, iar după ce ai înțeles mesajul, ele se liniștesc.

Gândurile intruzive sunt martorii tăi de bord

Primul pas e să stabilești cum te raportezi la un gând intruziv atunci când apare. Consideră-l un oaspete neinvitat care încearcă să-ți transmită un mesaj cu orice preț. Că îți atrage atenția e limpede.

Ca să fie și mai clar, gândește-te la martorii de bord ai unei mașini. De fiecare dată când pornești mașina vezi kilometrajul, nivelul de ulei, dacă farurile sunt aprinse sau nu. Iar când apare o problemă, mai mică sau mai mare, se aprinde un martor nou. Uneori îl vezi doar în bord, alteori vine și cu un sunet. Te avertizează că trebuie să umfli anvelopele, să adaugi ulei sau altceva de felul ăsta.

Câteodată martorii sunt atât de insistenți încât nu te lasă să pornești, cum se întâmplă când n-ai închis ușa și mașina nu-ți dezactivează frâna de mână. În alte cazuri mașina se blochează pur și simplu, pentru că un senzor a decis că e mai bine să nu pleci de pe loc până nu rezolvi o problemă mecanică.

Martorii de bord se exprimă prin simboluri: uleiul are un simbol, anvelopele au altul. Gândurile intruzive sunt exact asta, martori de bord care încearcă să-ți transmită ceva, doar că de data asta e vorba despre corpul din dotare, în locul mașinii din parcare. Gândul sau imaginea care te sperie încearcă, în realitate, să-ți atragă atenția asupra unui lucru și să-ți spună că e nevoie să faci ceva.

Ce faci concret cu un gând intruziv: trei pași

1. Schimbă felul în care te raportezi la gând. Tratează-l ca pe un martor de bord care s-a aprins, adică un semnal care vrea să-ți spună ceva.

2. Înțelege mesajul. Caută cu ce are legătură gândul și la ce vrea să-ți atragă atenția.

3. Fă ceva în direcția aceea. Odată ce faci cunoscută problema, blocajul, neputința, conflictul interior sau zona pe care o eviți de ceva timp, și odată ce începi să acționezi, gândurile se liniștesc și de cele mai multe ori chiar dispar.

Cel mai ușor faci asta cu un psihoterapeut.

Un exemplu din cabinet

Să spunem că un bărbat de 40 de ani conduce spre serviciu în fiecare dimineață. De fiecare dată când trece pe lângă același pod, îi apare gândul că ar putea vira brusc, că ar putea pierde controlul și ieși de pe carosabil. Se sperie, crede că înnebunește, că e periculos, și se întreabă de unde vin gândurile astea. Trec luni în care nu spune nimănui.

Dacă ar veni la psihoterapeut și ne-am uita împreună la gândul acesta și la valoarea lui simbolică, ar reieși că nu-i poate spune soției că nu vrea să facă un anumit lucru, și probabil nu doar ei. Îi e foarte greu să spună nu, așa că spune da la toată lumea.

În spatele fiecărui da rămâne însă o nevoie a lui pe care n-a rostit-o: să se odihnească, să fie întrebat ce vrea, să aibă și el un cuvânt de spus. Nu reușește să-și exprime nevoile, iar cu timpul aproape că nu mai știe care sunt, pentru că s-a obișnuit să afle întâi ce vor ceilalți.

Nevoile nespuse nu dispar, se strâng în frustrare și furie. Cum nu-și dă voie să le simtă și nu vede ce ar putea schimba, ajunge să se simtă neputincios, ca un om care trăiește după deciziile altora.

Aici apare gândul intruziv. Când omul nu mai poate spune singur de ce are nevoie, o parte din el găsește altă cale și aprinde martorul de bord. Gândul cu podul e, poate, singurul loc din viața lui în care încearcă să spună un nu. E atât de înfricoșător tocmai ca să nu mai poată fi ignorat, la fel ca martorul care nu te lasă să pleci de pe loc.

Rostul gândului e să-l facă să caute ajutor. Singur a încercat deja și a rămas în același loc, așa că are nevoie de cineva care să-l ajute să-și exprime nevoile și să iasă din neputință. De cele mai multe ori omul ajunge la psihoterapeut exact în punctul ăsta, când gândurile l-au speriat destul încât simte că nu mai are de ales.

Când oamenii aflați în situația lui încep să schimbe lucrul acesta, să spună ce își doresc, să pună limite și să se exprime, gândurile pur și simplu nu mai apar. Orice gând intruziv are o semnificație de felul ăsta. Ea diferă de la om la om și trebuie doar identificată.

Ce mai ajută pe lângă psihoterapie: scrisul

Pe lângă începerea unui proces psihoterapeutic, ajută scrisul extensiv despre gândul respectiv, adică journalingul. Din experiența mea, scrisul în detaliu pare să reducă atât încărcătura emoțională, cât și frecvența gândurilor în timp. Oamenii obțin adesea o ușurare considerabilă într-un interval destul de scurt, uneori într-o singură sesiune de scris, alteori după mai multe.

Un lucru important: nici journalingul nu rezolvă cauza. Îți face viața mai suportabilă cât timp lucrezi la ce e dedesubt.

Ce încearcă să-ți spună

Dacă ai gânduri intruzive, nu ești nebun și nu ești singurul. Ești doar cineva căruia i s-a aprins un martor de bord, iar întrebarea care merită pusă e ce încearcă să-ți spună, mai degrabă decât cum îl stingi.

De cele mai multe ori nu știi din prima care e mesajul. Gândul vorbește în simboluri, la fel ca martorul din bord, iar între un pod pe lângă care treci dimineața și un nu pe care nu-l poți spune acasă nu se vede nicio legătură. De aceea oamenii rămân luni întregi cu frica de gând și nu ajung la ce e în spatele lui.

Mesajul trebuie totuși aflat, pentru că de el depinde tot restul. Cât timp nu-l știi, te lupți cu gândul: îl alungi, îl verifici, încerci să nu te mai gândești la el, iar el se întoarce. Când afli cauza, știi ce ai de făcut, și de obicei e ceva concret, cum ar fi o discuție amânată, o limită de pus sau o nevoie pe care n-ai spus-o nimănui.

Unii ajung la cauză scriind despre gând, alții au nevoie de cineva care să pună întrebările la care singuri nu ajung. Oricare ar fi drumul, merită făcut, pentru că un martor de bord se stinge singur atunci când rezolvi lucrul pentru care s-a aprins.