Inteligența artificială și adolescenții: ghid pentru părinți

Cea mai intimă relație pe care copilul tău o va forma curând s-ar putea să nu fie cu o persoană. Ar putea fi cu o mașinărie, iar lucrul ăsta se întâmplă deja, în camere de adolescenți din România, seara, după ce se stinge lumina.

Hai să vorbim despre asta, pentru că pericolul e mare și pentru că e genul de pericol care nu arată a pericol. Nu vine cu scandal, nu lasă urme pe telefon pe care să le vezi de la distanță, și nu seamănă cu nimic din ce am învățat noi să supraveghem la copii. Arată, de fapt, ca un copil cuminte care stă în camera lui și vorbește cu cineva care îl înțelege.

Ce învață adolescența și un AI nu poate preda

Ca să înțelegem de ce e o problemă, trebuie să ne uităm la ce face de fapt adolescența.

Adolescența e terenul de antrenament pentru patru lucruri: reglarea emoțională, rezolvarea conflictelor, capacitatea de a lua perspectiva celuilalt și stabilirea limitelor. Astea nu sunt teme de dezvoltare personală, sunt infrastructura cu care omul va funcționa tot restul vieții, în cuplu, la muncă și cu propriii lui copii.

Abilitățile astea se învață într-un singur fel, prin interacțiuni încărcate emoțional cu colegii, cu partenerii romantici și cu membrii familiei. Se învață prin procesul dezordonat, dureros și stresant al relațiilor reale. Prin faptul că prietenul cel mai bun se supără și trebuie să îți dai seama de ce. Prin faptul că fata care îți place nu răspunde la mesaj și trebuie să suporți asta fără să te prăbușești. Prin faptul că te cerți cu mama ta, pleci trântind ușa, și apoi trebuie să te întorci și să repari.

Frecarea asta e chiar materia care se predă.

Pericolul e ca adolescenții care o evită să nu se mai dezvolte armonios, iar în unele cazuri chiar să se blocheze în dezvoltare. Un AI nu poate preda lucrurile astea, pentru că ar fi ca o carte vorbitoare, iar noi știm deja de multă vreme că un copil nu învață să fie cu oamenii citind despre oameni.

Un chatbot nu are nevoi proprii

Aici e asimetria care face toată diferența.

Un chatbot nu are nevoi proprii. Nu are limite proprii. Nu se supără, nu pleacă, și nu te pune niciodată să îi recâștigi încrederea. E infinit de răbdător, infinit de disponibil, infinit de acomodant. Și exact asta e problema.

Gândește-te ce înseamnă să ai, la 15 ani, acces nelimitat la cineva care nu obosește niciodată să te asculte, care nu are o zi proastă, care nu îți spune că acum nu poate pentru că are și el ceva de rezolvat. Pentru un adolescent care se simte neînțeles acasă și stângaci la școală, asta e alinare curată.

Problema nu e alinarea în sine. Problema e că o relație reală costă ceva, iar costul ăla e chiar locul unde se învață. Un prieten adevărat are nevoile lui, care uneori intră în conflict cu ale tale. Un părinte obosit nu poate întotdeauna. Un partener te contrazice. Toate astea te obligă să ieși din tine și să iei în calcul că există și altcineva acolo. Un chatbot te scutește complet de efortul ăsta, iar un adolescent care e scutit de el ani la rând nu îl mai învață deloc.

O relație cu un AI seamănă cu o oglindă. Te vezi pe tine reflectat, niciodată contrazis, niciodată obligat să crești. O fereastră ți-ar fi arătat pe altcineva.

Tot mai mulți adolescenți vorbesc zilnic cu astfel de aplicații, iar atașamentul lor față de ele începe să fie îngrijorător. Ies la iveală tipare de folosire compulsivă, dependență emoțională, și suferință care le-a dat viața peste cap.

Partea care ține de biologie, nu de caracter

Mai e ceva ce trebuie spus, și e important tocmai pentru că scoate discuția din zona de vină.

Cortexul prefrontal, partea responsabilă de controlul impulsurilor, e încă în maturizare în adolescență. Asta înseamnă că frâna cu care un adult oprește un comportament care îi face rău la un adolescent e încă în construcție. El poate să înțeleagă perfect, teoretic, că petrece prea mult timp acolo, și tot să nu se poată opri.

Asta îi face pe adolescenți mai vulnerabili exact la genul de relații compulsive și dependente emoțional pe care algoritmii sunt proiectați să le creeze. Un copil care nu se poate opri aici nu duce lipsă de caracter sau de voință. Creierul lui încă nu are instalat mecanismul cu care s-ar apăra.

Ce ar trebui să facă părinții

Controlul parental ajunge prea târziu aici. Poți să blochezi o aplicație, dar apar zece în locul ei, și oricum nu asta e problema. Problema e una de relație, iar relația se rezolvă cu prezență. Iată ce recomand.

Vorbește cu copiii tăi despre AI. Întreabă dacă îl folosesc. Întreabă despre ce vorbesc. Și, cel mai important, nu pedepsi sinceritatea. Dacă prima dată când îți spune adevărul se alege cu o pedeapsă, a doua oară nu îți mai spune, iar tu rămâi pe dinafară exact în momentul în care ai avea cea mai mare nevoie să fii înăuntru. Fă să fie în siguranță să îți spună.

Pune limite. AI-ul folosit ca prieten nu ar trebui să fie disponibil în dormitoare noaptea, în timpul temelor, sau în timpul petrecut în familie. Tratează-l ca pe orice altă limită de timp pe ecran, dar înțelege că agățarea emoțională e mai puternică decât la orice joc sau rețea socială. Un joc se termină. O conversație cu cineva care te înțelege nu se termină niciodată.

Pune pe primul loc timpul social nestructurat cu cei de-o seamă. Abilitatea pe care AI-ul nu o poate preda e chiar cea de care copilul tău are cea mai mare nevoie, adică să fii cu alți oameni atunci când e greu. Sportul, cluburile, dormitul unul la altul, taberele și joaca nestructurată sunt terenul de antrenament pentru dezvoltarea emoțională. Accentul cade pe nestructurat. În timpul liber fără adulți care organizează se negociază regulile, se împart rolurile și se repară certurile, adică fix lucrurile pe care nu le poate preda nimeni dintr-o poziție de autoritate.

Fii atent la semne. Retragerea din relațiile cu prietenii. Izolare crescută. Folosirea excesivă a telefonului, care e mai degrabă protectoare emoțional decât comunicativă, deci stă cu telefonul ca să nu simtă, nu ca să vorbească. Un adolescent care pare mai fericit cu telefonul decât cu oamenii. Astea sunt avertismentele timpurii că un AI a luat locul legăturii umane.

Poartă discuția despre sex devreme. Pornografia generată cu AI ajunge deja la copii de 8 ani, iar roboții de intimitate se livrează din 2027. Discuția despre ce este intimitatea, la ce folosește și ce nu este, trebuie să aibă loc înainte să ajungă tehnologia. Copilul tău o să întâlnească intimitatea cu AI oricum, indiferent ce faci tu. Întrebarea e dacă i-ai dat cadrul de înțelegere înainte să o întâlnească, sau dacă îl lași să și-l construiască singur din ce găsește pe ecran.

Ce rămâne de reținut

Niciuna dintre recomandările de mai sus nu cere să fii expert în tehnologie. Toate cer să fii prezent, iar asta e vestea bună, pentru că prezența o ai deja la îndemână.

Ca psiholog vă spun că este important să utilizăm AI-ul, dar mai important este să fim aproape de copiii noștri.