Problema celor 7 minute

Dacă aș face un podcast despre cum schimbăm România, l-aș numi Problema celor 7 minute.

E o problemă de mindset, una pe care o putem controla noi, cu puțin efort și cu puțină implicare, și care nu are legătură cu corupția, cu mafia sau cu politica.

Ieri seară am ajuns la magazinul de la colț cu 7 minute înainte de ora scrisă pe ușă. Era închis. Un rahat de situație de asta m-a trecut prin câteva stări și mi-a pornit un dialog cu mine însumi.

Prima a fost frustrarea. Mi-am spus: bă, mereu e ceva care nu funcționează în România asta.

Apoi tot eu mi-am răspuns: e ok, ești flexibil, nu e mare lucru, te duci la alt magazin, ce e chiar așa.

Și tot eu am închis discuția: contează, frate. E vorba de principiul în sine.

Dă-mi voie să îți explic, așa cum mi-am explicat și mie, de ce mindsetul ăsta ne costă mulți bani și de ce suntem, în același timp, atât răspunzători cât și păgubiți.

Evident că dialogul ăsta putea să nu se întâmple. Până la urmă nu era mare lucru. Nimeni nu a murit, magazinul e în continuare deschis a doua zi la 8 dimineața. Și totuși cred că e important.

Hai să facem un calcul. Într-un program de lucru de 12 ore, 7 minute sunt cam 1%. E o cifră pe care o putem ignora lejer.

Numai că 1% îmbracă și alte forme. Le recunoști? Ți s-au întâmplat și ție? Le vedem peste tot.

• o procedură din 100 nerespectată
• un client din 100 neservit corespunzător
• o masă neștearsă în cafenea
• o companie din 100 care e țepuită de o echipă de marketing
• un cetățean din 100 care aruncă țigări pe geam, și aici cred că statistica e alta, no offence pentru nimeni, dar stop doing that, it's not nice
• o firmă din 100 amendată pe nedrept, pentru că cineva nu a citit tot dosarul
• 1% mai puțină suprafață betonată, cum se fura pe vremuri la autostradă

Și pot continua așa la nesfârșit.

Cum se înmulțește 1%

Gândește-te la trafic, pe autostradă, la oră de vârf. Un singur om frânează cu 1% mai tare decât ar fi trebuit. Cel din spate frânează puțin mai tare, următorul și mai tare, iar la 3 kilometri în spate mașinile încetinesc vizibil, deși pe carosabil nu s-a întâmplat absolut nimic. Niciun accident. O apăsare de frână cu 1% în plus, amplificată de fiecare om din lanț.

Se cheamă undă de frânare fantomă și e una dintre puținele situații în care poți să vezi cu ochiul liber cum se înmulțește 1%.

Și mai e ceva acolo, partea care mie mi se pare cea mai incomodă. Omul care a pornit unda nu ajunge niciodată să stea în ambuteiajul pe care l-a creat. El e deja departe. În ambuteiaj stăm noi, ceilalți.

Și se adună de la fiecare

Fă-ți socoteala pe o zi normală. Îți duci mașina la service, unde piesa vine cu o zi mai târziu decât ți s-a spus. Treci pe la o instituție, unde ghișeul se închide cu 10 minute mai devreme. Suni la o firmă, unde nu te sună nimeni înapoi. Comanzi ceva care ajunge a doua zi în loc de aceeași zi.

Fiecare a dat 1% mai puțin. Problema e că tu nu ai avut o zi cu 1% mai puțin. Ai avut o zi în care nimic nu a funcționat cum ar fi trebuit.

Și totuși, nu asta e problema cea mare. Asta e doar jumătate din ea. Fiindcă același 1% merge și în cealaltă direcție.

Cealaltă jumătate: 1% extra mile

De fiecare dată când am auditat o companie, atitudinea de 1% extra mile s-a văzut în indicatori. S-a văzut în felul în care au grijă de clienți, în viteza cu care își îmbunătățesc constant serviciile, în cum își tratează angajații. Practic în tot.

Și exact invers, acolo unde lipsea, am văzut neglijență, lipsă de motivație și lipsă de chef de muncă.

Din fericire există profesioniști, business-uri, organizații care operează dintr-un mindset diferit. În loc de lasă că merge și așa, ei sunt pe 1% extra mile.

1% în plus înseamnă:

• ca angajat, să studiezi AI-ul și să vezi cum poți livra mai bine pentru organizația în care lucrezi
• ca părinte, să faci o treabă mai bună
• ca iubit, să îți dai interesul mai mult
• ca ospătar, să treci pe la masă înainte să ridice omul mâna
• ca prestator de servicii, să suni tu primul când întârzii, în loc să aștepți să te întrebe clientul

Acest 1% extra mile creează prosperitate. Oamenii pe care îi cunosc și care fac extra work fac mereu mai mulți bani, au mai mult meaning pentru viața lor, au relații mai bune.

Gândește-te acum că asta se întâmplă în toate domeniile. În sănătate, în orice structură de stat, la judecător, la magazin, la service auto, la ANAF, you name it.

Și mai gândește-te că toată criza politică, economică și tehnologică e un context în care contează și mai mult dacă firmele, profesioniștii și angajații sunt cu 1% pe extra mile, sau cu 1% pe comoditate, pe lene și pe lasă, bă, că merge așa.

Și mai apare și fenomenul molipsirii

Azi ai treabă la service. Mâine la o instituție. Poimâine altundeva. Și, fără să îți dai seama, îți vine și ție să îți bagi picioarele. Sunt șanse reale să o faci, pentru că ești frustrat și pentru că începi să nu mai ai speranță că mai contează.

Aici mi-ai putea spune obiecția pe care o aud cel mai des: de ce să fiu eu fraierul care face pasul în plus, într-o țară în care nimeni nu îl face?

Răspunsul meu e simplu, boss. Cel care dă 1% mai puțin nu economisește 1%. El adâncește problemele care există deja și mai creează altele noi, iar apoi le plătește tot el, într-o altă zi, la un alt ghișeu, de partea cealaltă a tejghelei. Cel care face pasul în plus optimizează, iar pe drum descoperă moduri noi de a livra, la care celălalt nu va ajunge niciodată, fiindcă nu se uită într-acolo.

Gândește-te 10 secunde cum ar fi să fii înconjurat de oameni care fac pasul în plus. Nu eroi și nu sfinți, doar oameni care închid la ora scrisă pe ușă.

Cred că ai simțit imediat cât de departe suntem de asta. Și tot atât de repede ai simțit că ajunge 1%, fără nicio revoluție.

Și tot așa ne omoară și politicienii cu mesajele lor, hai să schimbăm sistemul. Cred și eu în asta, dar sistemul mi-e aproape imposibil de controlat. Să bag 1% muncă în plus pot, fratelo.

Gândește la scară. Mindsetul ăsta ne omoară sau ne crește.

Iar ca să fim cinstiți până la capăt, mi-o iau și eu în freză. Sunt zile în care livrez 1% mai puțin și îmi găsesc o justificare bună în 3 secunde. Diferența pe care încerc să o fac, de când mi-am dat seama, e că acum mă prind. Iar de la a te prinde până la a face 10% în plus e un drum mult mai scurt decât pare.

Fii tu acel 1% și deja faci multe, pentru familie, pentru țară, pentru continent, pentru planetă, pentru univers, pentru Dumnezeu, pentru generațiile viitoare.